Cum se trage corect o băşină

Mulţi dintre noi nu ştiu cum se trage corect o băşină şi se fac de râs


1. Atunci când tragi o băşină, este elegant să duci batista la fund

2. În societate, femeile se băşesc întotdeauna primele şi abia apoi se băşesc şi bărbaţii

3. Înainte să tragi o băşină la masă îţi pun un şervet alb pe genunchi

4. În timpul unei vizite, întâi se băşesc musafirii şi apoi gazdele

5. Dacă stai pe scaun, înainte să o tragi te ridici în picioare

6. Bărbaţii îşi scot pălăria de pe cap atunci când se băşesc şi apoi o pun la loc

7. Băşina de dimineaţă merge cu o brânză veche şi cu un vin bun

Codul bunelor maniere în China

Dacă eşti invitat la masă în China trebuie să ştii că:

Nu e frumos să ajungi cu întârziere la masă (şi de fapt la nici un fel de întâlnire) - chinezii sunt foarte punctuali.

Dacă eşti invitat acasă la o familie de chinezi, ceea ce e o mare onoare, du un mic cadou dar ai grijă să nu fie împachetat în hârtie albă care este culoarea morţii. Probabil că va trebui să te descalţi şi ţi se vor oferi papuci.

Fiecare invitat are de obicei în faţă un bol, o ceaşcă, o farfurioară şi beţe. Masa, de foarte multe ori, este de formă rotundă şi felurile principale de mâncare sunt aşezate în mijloc. Politicos este să te serveşti din farfuriile cu mâncare cele mai apropiate şi cu partea din mâncare care este întreptată spre tine (adică dacă ai în faţă o farfurie cu pui, iei partea din pui care e îndreptată spre tine, fie ea copan sau gât). E nepoliticos să te ridici în picioare să iei un bol - trebuie sa ceri cuiva care e mai aproape de bolul respectiv să ţi-l paseze.

Într-un restaurant, mesele rotunde cu un blat rotativ pe mijloc unde se pun farfuriile cu mâncare, au scopul de a permite tuturor să guste din toate preparatele.

Aşezarea la masă corespunde şi importanţei sociale a fiecărui membru: astfel mâncărurile cele mai bune vor fi totdeauna plasate mai aproape de invitaţii principali (de aceea e politicos să iei din farfuriile cele mai apropiate). Cel mai de vază invitat va sta la dreapta gazdei (ăsta pare să fie un obicei cam peste tot) iar următorul în importanţă la stânga gazdei.

Când au invitaţi, chinezii au obiceiul să spună câteva vorbe îninte de a începe masa. Nu trebuie să începi să mănânci până ce n-ai fost invitat (dar asta cam aşa e şi pe la noi).

Dacă vrei să dai gata gazdele, învaţă să ţii corect beţişoarele. Când nu sunt folosite, beţişoarele trebuie alianiate pe masă perfect, unul lângă celălalt, ca să te asiguri că vei fi aşezat corect în sicriu :). Îndreptarea beţişoarelor către un comesean se consideră o insultă gravă. În orice caz e nepoliticos să mănânci cu mâna.

Nu cred că mai e un secret pentru nimeni faptul că la chinezi, plescăitul şi râgâitul, chiar scuipatul pe jos sunt lucruri normale la masă, ba chiar se consideră că râgâitul e un semn că masa a fost bună. De asemenea nu trebuie să vă surprindă dacă resturile de mâncare (de pildă oasele) se pun direct pe masă, ba chiar se aruncă pe jos.

Dacă mănânci peşte, nu-l întoarce de pe o parte pe alta în farfurie. O superstiţie chinezească spune că acest gest aduce ghinion pescarului, a carui barca se poate răsturna asa cum e întors peştele în farfurie.

Nu goli complet farfuria – se consideră că nu te-ai săturat ceea ce e considerată o insultă pentru gazdă care va continua să-ţi umple farfuria până când vei lăsa ceva în ea.

Gazda e cea care dă semnalul că masa s-a terminat – invitaţii se ridică de la masă după ce se ridică gazda.

Codul bunelor maniere vestimentare pentru domni

Eleganță nu stă întotdeauna în hainele de firmă purtate. Un costum sau un sacou potrivit la momentul potrivit oferă distincția de care au nevoie domnii. Pentru a afla codul bunelor maniere vestimentare echipa „Bonton” a apelat la Vlad Mariș, un consultat de imagine care știe secretele unei garderobe perfecte.

Cămașa este foarte importantă în ținuta unui bărbat. Nu poți să fii elegant fără să porți o cămașă. Tipurile de guler, de rever, sunt în funcție de constituție, fizionomie sau culoarea pielii, de acesoriu folosit și de costumul purtat. Gulerul special pentru papion se numește „coadă de rândunică”.

Lățimea cravatei este aleasă în funcție de fizionomie. Pentru domni mai masivi merge o cravată mai largă, pentru domnii mai subțiri merge o cravată mai îngustă. Lărgimea gulerului ține cont de mărimea gulerului.

În ceea ce privește lungimea pantalonului, în mod clasic mulți domni poartă pantaloni foarte lărgi și foarte lungi, să ajungă până aproape de călcâi, dar acum, mai nou se poartă pantaloni mai pe corp, și nu foarte lungi, că vor face multe falduri.

În ceea ce privește purtarea curelei, aceasta depinde de ocazie. Dacă e vorba de un costum pentru business sau viața de zi cu zi, se paote purta o curea. Dar dacă e vorba de un eveniment mai formal, cureaua este o greșeală, nu se poartă curea la eveniemnte formale. Poate fi înlocuită cu bretele sau chiar deloc. Pentru eveniment exclusiviste, high class, se poate purta un brâu. Purtarea curelei la evenimente foarte formale este o mare greșeală din punct de vedere vestimentar.

Sacoul trebuie să aibă mânecile mai scurte, cât să se vadă din manșetă un centimetru, iar la talie un pic mai cambrat. Sacoul modern este mai scurt.

Una dintre cele mai mari probleme ale bărbaților este unde ne închid nasturii. Regula generală când e vorba de un articol vestimentar cu de la doi nasturi în sus - sacou vestă, cardigan, palton, ultimul nasture se lasă deschis întodeauna. Motivul: construcția unui sacou trebuie să aibă forma unui triunghi vizual, cu bază în șold, pentru că atenția asupra feței.

Există o singură excepție: sacoul la un singur nasture. Acesta se ține mereu închis cu excepția când domnul se așează.

Papionul negru este maximul eleganței. La un eveniment foarte formal, de seară, se recomandă un papion negru de mătase, însă domnii care nu suportă papionul pot purta o cravată neagră.

La capitolul accesorii, batistele din mătase și colorate sunt pentru outfit-urile casual, pentru cele mai business merge o batistă de bumbac și să se vadă o dungă.

Codul bunelor maniere în baruri

Barul cere un cod al bunelor maniere mai strict decât cel al lumii din afara sa. Acel cod ar trebui să se definească printr-o matrice comportamentală care să asigure un ambient plăcut, în care oamenii se simt bine şi poartă conversaţii relaxate, pe un ton respectuos. E foarte important să fim atenţi cum ne purtăm într-un astfel de loc, căci conduita într-un bar cere câteva reguli specifice:

Fii pregătit să ştii ce vrei să comanzi atunci când chemi barmanul la tejghea, mai ales dacă barul e supraaglomerat

Comunicarea cu barmanul e foarte importantă. Relaţia client-barman se consolidează mult mai bine atunci când ştii cum să îl anunţi că vrei să comanzi. Nu e ok să faci semn barmanului atunci când nu eşti încă hotărâtă. Dacă se întâmplă să se apropie fără a-l chema şi tu încă nu te-ai decis ce vrei să consumi, comunică-i acest lucru şi dă-i de înţeles că mai ai nevoie de timp pentru a te hotărî. Barmanii buni au o perspectivă de 360 de grade şi scanează permanent barul după clienţi nou-veniţi sau care vor să achite nota de plată, aşa că nu va fi greu sa îi chemi încă o dată.

Respectă regulile nescrise ale abordării barmanului

Ţine minte: acel „vino-ncoa” făcut cu degetul arătător nu e un gest foarte politicos. La fel, nu dă deloc bine să pocneşti din degete sau să dai din mâini exagerat pentru a te face observată. Dacă ospătarul, chelnerul sau barmanul nu te observă după un timp considerabil, în care ai aşteptat, şi constaţi că barul e arhiplin, cere pur şi simplu nota de plată (dacă ai consumat ceva) şi pleacă în alt bar. Nu merită să plăteşti pentru servicii care nu te satisfac şi nici să te enervezi că eşti ignorată. A servi o bautură într-un bar ar trebui să fie relaxant, nu un test de răbdare.

Nu ocupa un loc pentru o altă persoană într-un bar aglomerat, dacă respectivul sau respectiva nu se află în bar sau în imediata apropiere

Doar pentru că ai ajuns mai devreme într-un bar nu înseamnă că ai dreptul să ocupi porţiuni întregi de tejghea şi scaune pentru persoane care nu sunt prezente. Pentru asta, există rezervările. Mai sunt şi alte persoane care vor să stea jos şi să bea ceva. În plus, ţine cont că un chelner sau un barman depinde financiar de numărul de clienţi care consumă, efectiv, ceva. Timpul în care mesele sunt ocupate degeaba îi costă scump pe angajaţii barului.

Locul tău e locul tău, dar nu îl transforma în tabără provizorie

Tine-ţi haina, geanta sau laptopul în dreptul tău şi nu îţi aşeza îmbrăcămintea pe spătarele scaunelor nefolosite. Doar pentru că barul pare gol nu înseamnă că nu se va umple la un moment dat.

Şerveţelele, paiele şi beţişoarele pentru cafea sunt puse la discreţia ta cu un scop, este nepotrivit să le rupi în zeci de bucăţele şi să le împrăştii pe masă

Din plictiseală sau dintr-o stare de nervozitate, unii oameni au ticul de a rupe orice obiect de unică folosinţă pe care-l găsesc în apropiere. Într-un bar, acest gest denotă doar lipsă de respect pentru oamenii care te servesc.

Nu menţiona cuvântul “bacşiş”

Bacşişul e un subiect delicat şi menţionarea lui explicită e nerecomandată. Într-adevăr, barmanii trăiesc din bacşişuri şi da, trebuie să laşi bacşiş, cu excepţia cazului în care serviciul este jignitor şi eşti tratat cu lipsă de respect. Dar afirmaţii ca „Am eu grijă de tine când primesc nota” sau „Stai liniştit, nu mă zgârcesc când vine vorba de bacşiş”, acompaniate de gesturi cum ar fi făcutul cu ochiul, nu fac decât să obţină contrariul aşteptărilor. Există o înţelegere tacită între client şi chelner, care nu are nevoie de astfel de manifestări. Bacşişul este o atenţie din partea ta, o răsplătire a serviciilor care te-au mulţumit, şi trebuie să fie întotdeauna un gest discret. E o tranzacţie neoficială şi necesită un nivel de eleganţă care să asigure acea discreţie.

Nu cere niciodată barmanului să bei gratis şi nu-l întreba dacă face cinste

Dacă barmanul este amabil şi îţi face cinste cu o băutură este hotărârea lui sau respectă „regulile casei”, care precizează clar când şi cum primeşte cineva ceva „din partea casei”. Ar trebui oricum să te întrebi de ce oare ai cere aşa ceva. Nu mai ai bani? Preţurile din meniu ţi se par cam piperate? Atunci ar cam fi timpul să părăseşti barul…

Scaunul pe care stai are un preţ

Barul este un loc special conceput pentru cei care vor să se relaxeze şi să bea ceva. Adu-ţi aminte să mai şi comanzi din când în când. Nu-l lăsa pe Dumnezeu să te uite cu orele stând la masă fără să consumi nimic. Chiar şi când e făcut din lemn, scaunul pe care stai nu e o bancă din parc.

Fii sociabilă şi prietenoasă

Mulţi oameni preferă să meargă într-un bar şi să bea singuri, într-un moment de reculegere. Dar dacă te simţi volubilă şi cu chef de socializare, intră în vorbă cu oamenii. Încearcă să-i „citeşti” şi să vezi dacă sunt disponibili, pentru a nu le invada spaţiul personal. Majoritatea oamenilor într-un bar vor fi joviali şi vor accepta să poarte o conversaţie, aşa că dă frâu liber imaginaţiei şi fii o companie plăcută. Barurile sunt unele dintre acele locuri rare, în care se leagă prietenii noi. În baruri poţi cunoaşte oameni extraordinari, cu tot felul de poveşti interesante. Adu-ţi aminte să şi asculţi, nu numai să vorbeşti. Trebuie să ştii şi când să te retragi, pentru a nu deveni plictisitoare. Într-un bar, spaţiul personal şi intimitatea trebuie respectate cu sfinţenie.

Shot-urile

Când vine vorba de shot-uri, ştim cu toţii că singurul scop pentru care bem ceva „tare” în „doze mici”, e acela de a grăbi efectul alcoolului. Subscriu filosofiei conform căreia a bea un shot este o călătorie scurtă şi plăcută. Dacă eşti acasă, poţi să bei câte shot-uri doreşti, dar în public e indicat să nu treci peste o anumită limită. Te poti ameţi prea tare fără să-ţi dai seama, aşa că fii cumpătată şi „respectă-le tăria”.

Cum se fac prezentările

Iată cele mai importante reguli în ceea ce priveşte prezentarea unei persoane.

1. Se prezintă bărbatul femeii, cel mai tânăr celui mai în vârstă, inferiorul - superiorului, subordonatul - şefului, scrie Aurelia Marinescu în cartea sa "Codul bunelor maniere astăzi".

2. Formula de prezentare este însoţită de o mişcare abia schiţată a corpului către persoana nominalizată. Cele două persoane astfel prezentate se înclină una spre cealaltă pentru a da mâna. Abia apoi poate începe o conversaţie.

3. Tinerii şi bărbaţii (inferiorii) îi salută pe cei mai în vârstă şi pe femei (superiorii), care răspund la salut.

4. În cercurile restrânse, vor fi prezentaţi toţi cei care sunt de faţă. În schimb, la recepţii sau la evenimente nu este necesar şi nici nu este posibil ca toţi invitaţii să se cunoască între ei. În lipsa gazdei, invitaţii se vor prezenta unii altora.

5. Persoanele singure sunt prezentate cuplurilor.

6. În prezenţa unui bolnav, toate priorităţile se şterg, iar persoanele respective îi sunt prezentate bolnavului.

7. Cel care intră într-o încăpere este prezentat primul.

8. Când vă este prezentat cineva, se poate întâmpla să nu îi înţelegeţi sau să îi reţineţi numele. În aces caz, cereţi pur şi simplu să vi se repete: "Vă rog să mă scuzaţi, nu am reţinut numele dumneavoastră."

9. Formulele "sunt încântat să vă cunosc", "îmi pare bine", "îmi face plăcere" sunt absolut necesare. Dacă după ce s-a făcut prezentarea, se instalează o tăcere adâncă şi stânjenitoare, cel care a făcut prezentarea are rolul să înceapă o conversaţie la care va lua şi el parte, măcar o vreme.

10. Dacă persoana prezentată are mai multe titluri (doctor, profesor, etc), atunci când i se va face cunoştinţă cu o altă persoană, numele acesteia va fi însoţit doar de acel titlu care o reprezintă cel mai bine, în funcţie de conjunctură.

11. Soţului sau soţiei nu i se spune pe numele de familie. Nu vom spune nici "Doamna mea" sau "Domnul meu".

12. Un bărbat se ridică întotdeauna când îi este prezentată o persoană. Excepţie de la regulă: bolnavii şi infirmii.

13. O femeie rămâne pe scaun atunci când îi este prezentată o persoană. Această regulă poate avea însă derogări. Dacă este vorba despre o tânără, ea trebuie să se ridice când este prezentată unei doamne sau unui domn mult mai în vârstă decât ea.

14. În cazul autoprezentării, tânărul se prezintă unui domn mai în vârstă sau unei doamne, însă cu condiţia să nu întindă primul mâna.

15. Atunci când cineva se autoprezintă, întâi se spune prenumele şi apoi numele

Cum să bei în societate fără să te faci de râs

E greu de conceput o masă rafinată fără băuturi pe măsură, alese de către un cunoscător. Alegerea băuturii potrivite fiecărui fel e o adevărată artă. Este domeniul stăpânei casei, care, dacă nu se pricepe, trebuie să se lase condus de un specialist- un prieten sau un negustor de încredere.

Băuturile aperitive se servesc întotdeauna la masă şi de preferinţă nu în sufragerie. Rolul lor este să deschidă apetitul. E bine ca sortimentul să fie cât mai variat: votcă, gin, rom alb, whishy, vermut, campari (dar nu vişinată şi nici coniac). Ţuica este, în principiu, tot un aperitiv, dar obiceiul pământului cere ca ea să fie băută la masă (însoţită de brânza telemea, ceapă verde şi măsline), astfel că o veţi regăsi la antreuri. După stilul occidental, înainte de masă se pot bea şi cocteiluri (gin cu apă tonică, suc de roşii sau de fructe cu votcă, vermut) pe care, de regulă, fiecare şi le prepară după gust.

Vinurile pot fi seci, demiseci şi dulci. Primele sunt vinuri de masă şi conţin o cantitate mică de zahăr. Odată deschise, fermentează rapid şi se acresc.

Vinul roze se obţine dintr-un amestec de struguri albi şi roşii, este sec sau demisec şi poate înlocui atât vinul roşu, cât şi pe cel alb (la friptură, respectiv la peşte). Un vin spumant sec se poate be oricând şi chiar la orice fel de mâncare ( cu excepţia supelor şi ciorbelor).

Vermutul se obţine şi el din vin, la care se adaugă anumite plante. Vermutul poate fi sec, dulce-amărui şi dulce, roşu sau alb. Se oferă la începutul mesei, pentru a deschide pofta de mâncare. Cel sec (amar) poate fi băut ca digestiv, la sfârşitul mesei. 

Ginul este tot o băutură tare, obţinută din cereale şi parfumată natural cu boabe de ienupăr. Se poate bea diluat cu apă tonică, adăugându-i-se o felie de lămâie şi 1-2 cuburi de gheaţă.

Temperatura băuturilor

Aperitivele se servesc la temperatura pivniţei ( 10-12 grade Celsius).

Vinurile roşii vor fi servite la temperatura pivniţei dacă sunt uşoare şi la temperatura camerei dacă sunt mai tari. Ultimele trebuie încălzite treptat, nu brutal. Nu le aşezăm lângă o sursă de căldură, deoarece riscăm să se altereze, ci le aducem în cameră cu cel puţin o jumătate de zi mai devreme. La vinurile tămâioase se deschide dopul în perioada încălzirii la temperatura camerei, oxidarea adăugând un parfum plăcut buchetului natural. 

Berea nu va fi oferită la o reuniune festivă. Se serveşte foarte rece, în pahare mari fără picior sau în halbe

Ţuica de fructe cu sâmbure este servită rece. Rachiul din vin, coniacul şi diferitele brandy-uri sunt servite la temperatura încăperii, la fel ţuica de cereale de tip whisky.

Lichiorurile şi vinurile foarte dulci se servesc la temperatura camerei, într-un pahar special, mai mic şi mai scurt.

Şampania se ţine într-o găleată cu gheaţă. Dopul se scoate la masă cu grijă, lăsând să iasă puţin gazul pentru a nu se face din această operaţie o scenă de comedie şi a nu fi siliţi să zugrăvim după petrecere.

Cu excepţia apei, cu care ne servim singuri, după voie, băuturile (tării şi vinuri) sunt servite de bărbaţi. Doamnele trebuie să se abţină de la a-şi turna singure şi, ami ales, de la tentativele de a ajunge la o sticlă aşezată departe de ele.

O ultimă observaţie: NU SE AMESTECĂ VINUL CU APĂ! Ambele sunt băuturi preţioase. Ele sunt puse în valoare când le bem separat. La noi există obiceiul de a se bea şpriţ. Vă recomandăm să o faceţi numai în familie.

Reguli pentru călătoriile cu maşina

În primul rând trebuie să ştiţi că o adevărată doamnă, când se urcă într-un taxi, nu stă pentru nimic în lume în faţă. Bărbatul care însoţeşte o doamnă nu se aşază nici el lângă şofer, ci în spatele acestuia, cu doamna alături, în dreapta. Dacă sunt trei persoane, două doamne şi un domn, domnul stă lângă şofer şi nu se înghesuie toţi trei în spate, crezând că aşa se face. Dacă e vorba de trei doamne, lângă şofer se aşază cea mai tânăra.

În maşinile particulare, când avem invitaţi, regulile sunt aceleaşi ca în casă: invitatul de onoare, doamna în vârstă, domnul în vârstă, superiorul se aşează în dreapta persoanei aflate la volan. Toate aceste lucruri se discută înainte de urcare. Se cuvine să facem oferta pentru ocuparea locului din faţă doamnei pe care am invitat-o, chiar dacă soţia celui care şofează suferă (în tăcere...). Tot politicos este ca doamnă invitată să refuze şi toată lumea e mulţumită. 

Dacă şoferul sau unul dintre pasageri este fumător şi obişnuieşte să fumeze în maşina proprie, gestul este nepotrivit atunci când mai sunt şi alţi pasageri în maşină. Poţi fuma doar cu încuviinţarea celorlalţi, dar ideal ar fi să aştepţi până la primul popas, ceilalţi s-ar putea să spună că nu îi deranjează doar din politeţe.

Când în maşină sunt două cupluri de aceeaşi vârstă, este firesc ca soţia celui care conduce să stea în faţă. Dacă se discută în prealabil, nu este nicio greşeală ca în faţă să se afle două doamne, dintre care una conduce, şi în spate doi domni. Dar, este o gafă ca aduci când este vorba de două cupluri tinere şi o doamnă în vârstă, băieţii să se aşeze cu naturaleţe în faţă şi să le înghesuie pe cele trei doamne în spate, mai ales dacă maşina are două uşi.

În concluzie, locul de onoare este în diagonală cu şoferul în taxiuri sau maşini oficiale şi alături de şofer în maşinile particulare.